O continua lupta.....

Am inceput anul atat de optimista si uite ca a trecut jumatate din el si eu simt ca sunt un esec, ...am crezut ca totul va fi bine, dar m-am imbolnavit si asa am ajuns la depresie
Ma simteam rau permanent si am zis ca daca ma voi odihni imi voi reveni, dar am inceput sa ma simt din ce in ce mai rau, ...momentan lucrurile incep sa revina la normal
Am inceput sa-mi dau seama cat de mult am gresit fata de mine, ca nu am stiut sa vad ceea ce fac si ca ma distrug pe mine

Un nou an......

As vrea sa pot spune ca noul an mi-a adus numai lucruri bune si ca de fapt este un un nou inceput, dar nu ma pot minti singura....Avem obiceiul sa amanam lucrurile vechi pentru noul an, dar mai bine sa traim fara aceste amanari si sa incepem sa ne traim viata.Am inceput sa-mi traiesc viata chiar daca imi este greu...am inceput sa iau decizii de moment, sa fac lucruri spontane si nu regret nimic din ce am facut pe anul acesta......
As vrea sa pot spune ca totul este perfect, dar desi am crezut ca ne-am impacat...atunci totul a fost o gluma pentru el, dar in schimb se poarta ca si cum am fi impreuna.Eu nu vreau sa-i mai zic nimic si nu vreau sa-l fortez pentru ca as simti ca-mi impun dragostea mea, care poate nu si-o doreste.......de fapt nu stiu ce sa cred....se poarta ata de frumos cu mine, ma respecta, este dulce si totusi nu este perfect, dar el pentru mine se apropie de tot ceea ce mi-am dorit eu de la un barbat in viata......poate ca gandurile mele sunt imprastiate si scriu fara inteles, dar doream macar sa incerc sa exprim tot ceea ce simt..............
Am petrecut cateva zile impreuna si cine stie de acum cand vom mai avea aceasta ocazie, dar cat
timp m-am aflat langa el mi-am studiat sentimentele si am descoperit ca imi provoaca fluturi in stomac in unele momente.....mi-au zis unele persoane ca eu nu-l iubesc, dar acum mi-am dat seama ca ele de fapt nu pot vedea ce este in sufletul meu si poate ca eu prefer sa nu arat acest lucru.....Da il iubesc!!!!!!!!!!Dar ce se va intampla in continuare nimeni nu poate sti, nici macar eu si nici el si doar timpul va lamuri lucrurile.

Doar o farama de viata.......

Viata mi-a pregatit mult surprize si nu pot spune ca toate au fost placute, cel putin in acest an am avut parte numai de evenimente ce au innegrit orizontul vietii mele. Am pierdut mult pe parcursul acestui an, am pierdut familie, prieteni, iubit, dar cel mai important m-am pierdut pe mine, mi-am pierdut inocenta si puterea de a mai iubi si ierta pe cei care au gresit fata de mine.
      Este adevarat ca am ramas dezamagita si goala pe dinauntru, dar uneori este mai bine sa spui "gata" si totul sa se termine ca sa nu mai suferi in continuare.Este bine sa ierti si sa uiti greselile cuiva drag, dar e trebuie sa stii sa faci diferenta intre faptele care pot fi iertate si cele care nu pot fi.   O dezamagire este de obicei urmata de alta si asa apare un intreg lant sau mai bine zis un labirint al disperarii si suferintei provocate de persoane importante pana in acel moment in viata ta.
    Eu zic ca trebuie sa ma opresc, sa uit ce a fost...si sa nu ma intorc din calea mea....nu mai exista loc de iertare...daca nu a existat mila fata de sufletul tau, de ce sa arati tu mila fata de cel care te-a tradat.......sunt rea!!!!...dar asa m-a schimbat viata......si nu mai pot fii ce am fost odata, chiar daca sunt inconjurata de iubire, .....poatae ca de acum sunt protejata daca aleg sa ridic un zid in jurul inimii mele...........Deci cel mai bine sa zic sa aveti grija pe cine alegeti sa aveti in preajma voastra, aveti grija cui spuneti secretele voastre, cui va daruiti iubirea si prietenia..........

...

Fuck this life!!!! ...pentru ca nu sunt in stare sa imi pastrez decizia luata..astfel ca acum voi adopta atitudinea lasului si voi incerca sa fug....pentru cateva momente am crezut ca totul se schimba si ca va fi altfel, dar alte cuvinte si atitudinea sa ma reintorc in vidul meu...oare de ce sunt ata de proasta incat mai caut o urma de speranta acolo nu mai exista demult....un om rational si-ar vedea de viata lui si ar cauta implinirea sa, dar nu...eu sunt mai desteapta si tot caut sa-l scuz pentru comportamentul sau cand stiu ca merit ceva mult mai bun...Daca ma dorea in viata lui cu adevarat se purta altfel......Merit ceva mai bun!!!!

...Life is not a joke...but for me is a bad joke now...

M-am despartit intr-un final de el si m-a uimit faptul ca nu am mai avut lacrimi ca sa plang pierderea sa...poate ca nu pot face acest lucru pentru ca este de fapt o usurare pentru mine si totusi sunt constienta ca inca il iubesc, desi am acceptat un alt barbat in viata mea.............Il compatimesc pentru ca el va plati pacatele celui dinainte, dar nu regret alegerea mea...prin el il voi uita pe celalalt, dar asta nu inseamna ca voi sari intr-o alta relatie.
Voi proceda si eu ca barbatii, imi voi gasi alinarea in bratele altuia, insa fara a ma implica mai mult...so fuck this life because she suck's and I did make my choice......am dreptul sa fiu fericita makr pentru cateva clipe in viata mea, care nu mi-a oferit pana acum prea multe momente placute.
Ma simt plina de manie pentru ca viata este atat de nedreapta, dar  nu pot controla acest sentiment si poate ca nici nu-mi doresc cu adevarat asta.....Life isn't fair so we just go ahead.........

???????

Desi m-am decis nu am apucat sa-i spun, iar intr-o alta clipa de disperarea am incercat sa-l sun ca sa vad daca are acelasi comportament...n-a raspuns si apoi a sunat a doua zi cand nu am putut raspunde eu...deci se vede importanta pe care ne-o acordam unul altuia.....prea multe semne de intrebare si indiferenta...deci nu putem continua ceva, care nici macar nu a inceput...........Si totusi de ce el pentru mine este perfectiunea masculina, idealul meu de barbat?.....cu toate ca in momentele mele de furie si deziluzie ii gasesc o multime de defecte, nu zic ca atunci cand sunt fericita il vad numai cu calitati pentru ca, in ciuda faptului ca il iubesc, ii vad si atunci defectele, dar  nu asa multe la numar...si il iubesc asa imperfect, si totusi in acelasi timp perfect.....Am impresia ca el este tot ce mi-am dorit in viata, ca el ma face o persoana mai buna....dar si faptul ca ma face sa trec de la o extrema la alta............Stiu nimeni nu e perfect, dar eu vreau sa ia sfarsit acest joc dintre noi doi, chiar daca ma va costa scump.

....un refuz neasteptat...

I-am spus direct ceea ce imi doresc insa el a luat acest lucru ca pe o propunere pe care mi-a refuzat-o. Oare de ce viata noastra e condusa de barbatii? De ce noi suntem considerate fiintele slabe?....De ce nu suntem luate in serios?...Sau poate ca nu poate accepta sa ne despartim, poate chiar il afecteaza?...Eu nu pot sti acest lucru si de aceea sunt intr-o permanenta stare confuzie, asemenea unei mingi de tenis....Am fost surprinsa de raspunsul lui si inca sunt, pentru ca nu pot intelege ratiunea refuzului sau...

Dragostea este asemenea pufului de papadie, se imprastie la o suflare de vant si se aseaza pe tine fara ca tu sa o vezi si apoi, tu constientizezi ca ea exista acolo si cauti sa o indepartezi, dar chiar daca arunci acel puf de papadie el se poate intoarce sau sa mai fi ramas altul pe haina ta....pur si simplu nu ai de unde sa stii pana nu vezi, asa este si dragostea imprastiata in mici bucati prin interiorul tau............Frumoasa, diafana si plina de gingasie ea intra in viata ta, ca apoi sa provoace mici tulburari in existenta ta si apoi din ce in ce mai mari.
De ce suntem atat de dispuse sa ne sacrificam in numele dragostei pentru persoana de langa noi, cand ea nu este atat de perfecta si nu merita acest lucru....de fapt noi o vedem prin ochii dragostei si o ridicam pe un piedestal, si apoi incet incet vedem si trasaturile negative, dar peste care trecem cu vederea in numele dragostei.
Mie  mi se pare o prostie  sa faci acest lucru, dar iata ca contrar principiilor mele am facut si eu aceeasi greseala....plang acum si regret, dar asta se intampla atunci cand ai nisip in ochi si nu il indepartezi la timp........cu cat timpul trece durerea este mai mare, iar culmea ironiei este faptul ca eu las timpul sa treaca.