???????

Desi m-am decis nu am apucat sa-i spun, iar intr-o alta clipa de disperarea am incercat sa-l sun ca sa vad daca are acelasi comportament...n-a raspuns si apoi a sunat a doua zi cand nu am putut raspunde eu...deci se vede importanta pe care ne-o acordam unul altuia.....prea multe semne de intrebare si indiferenta...deci nu putem continua ceva, care nici macar nu a inceput...........Si totusi de ce el pentru mine este perfectiunea masculina, idealul meu de barbat?.....cu toate ca in momentele mele de furie si deziluzie ii gasesc o multime de defecte, nu zic ca atunci cand sunt fericita il vad numai cu calitati pentru ca, in ciuda faptului ca il iubesc, ii vad si atunci defectele, dar  nu asa multe la numar...si il iubesc asa imperfect, si totusi in acelasi timp perfect.....Am impresia ca el este tot ce mi-am dorit in viata, ca el ma face o persoana mai buna....dar si faptul ca ma face sa trec de la o extrema la alta............Stiu nimeni nu e perfect, dar eu vreau sa ia sfarsit acest joc dintre noi doi, chiar daca ma va costa scump.