Trebuie sa dau dreptate acelei persoane care a spus ca poti sa fii cu cineva si totusi sa te simti singur...si da are dreptate e mult mai rau asa....dar cand stau si ma gandesc in viata mea am fost de nenumarate ori inconjurata de lume si totusi singura..
Au fost atatea zile pline de singuratate, desi langa mine erau oameni calzi si iubitori, dar care nu puteau sa ma inteleaga........pe mine si ceea ce simteam eu......Cred ca fiecare din noi la un moment dat in viata lui efemera trece prin asemenea momente in care se inchide in el insusi ca intr-o inchisoare ca sa-si poata lamuri sentimentele sau sa-si gaseasca solutii la problemele sale.....Poate ca gresim cand facem acest lucru, dar cred ca asta sta in firea noastra umana....din cauza laturii noastre egoiste ne indepartam de lume si de multe ori nu cerem ajutor......si daca noi nu strigam cum poate cineva sa ne auda si sa ne intinda o mana de ajutor atunci cand avem nevoie.....
Si da...ma simt singura in aceasta relatie, dar la gandul de a renunta la el ma simt ca un fumator care este pe cale sa renunte la nicotina sau ca un dependent de droguri, care nu poate renunta la doza sa....stiu ca e cam ciudata aceasta afirmatie dar asa ma simt eu....Oare cate din noi traiesc asa?????......cu el langa noi si totusi singure, dar fara a putea renunta????
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu