...Un nou inceput??????......

Nu stiu cum sa incep...parca nici cuvinte nu mai am despre starea mea psihica, dar sunt sigura de un lucru si anume, ca nu mai pot continua asa...este momentul sa iau o decizie si cred ca stiu care este aceea.....
Simt ca imi sfasie inima in doua aceasta decizie, dar nu mai pot continua sa-mi fac rau de una singura.Cred ca pana la urma sta din obisnuinta cu mine si eu nu-mi doresc sa fiu intr-o relatie, in care nu sunt iubita si dorita.
L-am sunat azi si cand incepusem sa cred ca totusi are niste sentimente fata de mine, am cazut prada nesigurantei si confuziei.......a fost parca atat de rece si distrat cand a vorbit cu mine.....nu cred ca ma asteptam la prea multe, avand in vedere ca nu am vorbit de 3 zile, adica  sa-mi spuna si mie doua cuvinte mai dulci..........pentru persoana iubita este normal sa facem sacrificii, chiar daca de multe ori ne este greu pentru ca IUBIREA inseamna sa te lasi pe tine deoparte si sa faci totul pentru celalalt....sa uitam de egoismul nostru.....si sa redam libertatea celui iubit, desi ne doare...Inca nu stiu cum sa-i spun, dar voi astepta sa se intoarca ca sa pot vorbi...nu stiu cum va reactiona...poate ca va cere explicatii, pe care eu nu ma simt in stare sa le dau....cum sa-i explic ca desi el exista in viata mea eu ma simt goala pe dinauntru ca si cum o tornada ar fi trecut si acolo nu a mai ramas nimic......Uneori nu ma pot opri sa ma intreb de ce doare atat iubirea cand ea ar trebui sa aduca numai zambet si soare in viata noastra......si poate cel mai rau imi pare pentru faptul ca nu am apucat sa traiesc langa el niste momente firesti in orice cuplu.......i-am daruit sufletul, dar nu si trupul......Oare daca as face asta m-as razgandi?????...inca nu stiu, dar nu cred ca as avea puterea sa o fac stiind ca deja decizia mea este luata si totusi atunci raman regrete in urma de care nu voi putea scapa toata viata pentru ca am mai facut aceeasi greseala odata si nu as vrea sa o repet.......poate ca sunt incoerenta, dar am mai iubit odata si atunci nu am daruit si nici nu am acceptat dragostea lui, asa ca am ramas cu regretele de cate ori arunc o privire in urma....Cert este ca s-a apropiat finalul si nu cred ca mai exista vreo cale de intoarcere....Oare acesta va fi un sfarsit sau nou inceput al vietii mele???.......